Primul automobil construit de un român.
Apărut spre sfârşitul secolullului XIX în Europa, automobilul a fost inițial propulsat de motoare cu aburi, unul dintre acestea fiind construit la Paris de inginerul român Dimitrie Văsescu.
Dimitrie Văsescu (31.07.1863-29.10.1909) s-a născut la Iași și a studiat ingineria la Paris, inițial la Ecole Centrale des Arts et Manufactures (1882-1886) și ulterior la Ecole Superieure d’Electricite (1894-1895). Pe parcursul primei perioade de studii Văsescu cumpără un atelier situat în Paris (Rue Michelet 13, în prezent pe locul respectiv a fost edificat un imobil de locuințe) în care construiește un prototip de automobil funcțional. Se spune că presa franceză a elogiat creația românului prezentând automobilul ca fiind „cel mai reuşit tren fără şine din lume”. Din păcate nu am reușit să găsim ecourile din presă după ce Văsescu și-a testat automobilul pe străzile Paris-ului. Marile lucrări enciclopedice publicate de autori iluștrii, care au cercetat temeinic arhivele din întreaga lume, nu menționează automobilul Văsescu.
Singurul material scris de o persoană care nu numai că a văzut automobilul dar a avut și privilegiul de a-l avea profesor pe ing. Văsescu este articolul publicat de Iliescu Nicolae Brânceni în numărul din iulie 1911 (67) al Revistei Automobile editată de A.C.R.R. Deși este mai mult un laudatio făcut dascălului care se stinsese din viață în 1909 decât un articol care să prezinte caracteristicile tehnice alte automobilului, descrierea avizată a componentelor și a modului de funcționare reprezintă o mărturie extrem de valoroasă pe care vă oferim prilejul s-o parcurgeți în original. La revenirea în ţară, în 1906, ing. Văsescu aduce în țară automobilul pe care-l folosește ocazional în scop demonstrativ pe străzile Bucureștiului donându-l ulterior muzeului Şcolii de Poduri şi Șosele (astăzi Institutul Politehnic București).
Automobilul a dispărut în mod misterios și deși am cercetat nu am reușit să aflăm ce soartă a avut. Inițial automobilul a fost expus în muzeul (fondat 1884) instituției politehnice din Str. Polizu, fiind material de studiu pentru studenți. În 1927 lua naștere în Parcul Carol din capitală (într-un pavilion care era situat aproximativ în perimetrul în care astăzi este mausoleul) Muzeul Industrial al Școlii Politehnice, care era structurat în 15 secții, una dintre ele fiind dedicată istoriei transportului. Exponatele acestui muzeu au fost distruse aproape în întregime de un incendiu care a avut loc în 1948, incidentul trecând neobservat în presa vremii. Este foarte probabil ca printre exponatele distruse să se fi numărat și automobilul Văsescu, din păcate nu există vreo fotografie sau vreun document care sa confirme prezența lui în acea locație. S-a speculat că automobilul ar fi fost furat de armata sovietică, situație care ar lăsa o umbră de speranță că automobilul încă ar exista însă nefiind expus în nici unul din muzeele de pe teritoriul fostului U.R.S.S. acestă variantă e puțin veridică.
Față de alte automobile fabricate înainte de 1900, a căror creatori nu și-au pus problema confortului pasagerilor, automobilul Văsescu are un sistem de suspensie ! Cum anvelopele penumatice încă nu fuseseră inventate inginerul român a inclus suspensia în roțile punții spate construite din două inele metalice concentrice, cel de la exterior având bandaj din cauciuc, intre care sunt montate inele din cauciuc care preiau șocurile produse de caldarâm. Inelul din centrul roții are spițe metalice. Trebuie subliniat faptul că spițele metalice reprezintă o soluție tehnică la care industria auto a ajuns după decenii în care a folosit spițe din lemn. Postul de conducere este în partea dreaptă, frănarea cu saboți făcăndu-se prin fricțiunea cu bandajele roților , prin acționarea unei pârghii situate în stânga șoferului. Un al doilea sistem de frânare acționează asupra axei spate. În dreapta șoferului se află coloana de direcție, acționată prin rotirea unui măner vertical. Dacă ne gândim că multe din primele automobile direcția era acționată printr-un simplu levier trebuie să remarcăm faptul că Văsescu a ales o soluție mult mai apropiată de ce avea să fie volanul. Roțile punții față sunt tot cu spițe metalice, au bandaje din cauciuc mai subțiri decăt cele din spate, sunt mai mari în diametru, puntea având un ecartament mai mare. Cele două biele fixate sub șasiu acționează direct pe axa punții spate. Sub banchetă este montat rezervorul de apă, cel de cărbuni fiind în lada în care este montat boilerul.
Cu siguranță o pagină îngălbenită de vreme păstreză impresii ale unui jurnalist francez sau român despre modul în care funcționa automobilul și cum era el privit de oameni. Momentan nu a fost descoperită nicio fotografie a marelui inginer romăn. Nu putem decât să sperăm că digitalizarea arhivelor va scoate în viitor la iveală noi informații despre automobilul Văsescu, misiunea de cercetare nefiind deloc ușoară pentru că nu se cunoaște cu exactitate anul în care automobilul a fost finalizat. Nu ne rămâne decât să promovăm prin toate canalele disponibile acest precursor al automobilului, pentru a-i oferi ing. Dimitrie Văsescu locul bine meritat printre primii creatori de automobile.
1886 – Data exactă a constuirii automobilului nu a putut fi documentată.
Unele surse indica anul 1880, însa este puțin probabil ca tânarul Văsescu de doar 17 ani să fi putut finaliza acest proiect la acea vârstă.
Sursa imagini – arhiva personala Bogdan Coconoiu
Text și selecție imagini: Bogdan Coconoiu