Istoriografie

OLTCIT

OLTCIT

Proiectul a pornit din dorința lui Nicolae Ceaușescu de a realiza o a doua marcă românească de autoturisme. Se dorea un model nou de mașină care să fie fabricată doar în țara noastră, o mașină mică și economică, cu dimensiuni mici, cu 3 uși, cu costuri de producție scăzute și implicit un cost de vânzare mai mic decât al Daciei.
Pentru a o realiza, au fost deschise discuții cu mai mulți producători auto, cum ar fi Volkswagen, cu care partea română a oprit negocierile. Același lucru s-a întâmplat și cu Renault. A fost ales fabricantul auto francez Citroën, puternic lovit de criza petrolului.
Contractul de constituire a societății mixte „OLTCIT” S.A. a fost semnat la Paris și București în 27 decembrie 1976 de premierul Manea Mănescu, iar Consiliul de Stat a aprobat înființarea prin Decretul nr. 424/1976. Structura de proprietate: statul român 64%, Citroën 36%.

Semnarea contractului de infiintare a societatii mixte  OLTCIT

Locație

Fabrica a fost amplasată langa Craiova, în zona Oltenia — alegerea locației fiind și sursa numelui mărcii. Platforma industrială ocupa 114 hectare de teren, iar clădirile uzinei propriu-zise însumau 350.000 de metri pătrați. Pentru specialiștii care urmau să lucreze acolo, Consiliul de Stat a aprobat construirea a 400 de apartamente în apropierea fabricii.

Construcție și tehnologie

Lucrările au început în vara anului 1977 cu o ceremonie oficială la care au participat Nicolae Ceaușescu  din partea romana si George Taylor din partea franceza.

  Presa vremii marca debutul lucrarilor si omagia grandoarea proiectului:

Utilajele folosite in fabrica Oltcit erau similare cu cele de la uzina St-Ouen Citroën de lângă Paris. Clădirea de asamblare a caroseriei a fost formată din 12 linii automate de sudură, cu o linie de asamblare care măsoară aproximativ 127 de metri. Tehnicile utilizate sunt identice cu cele utilizate la uzina Citroën Rennes – La Janais, în timp ce procedura de asamblare a caroseriei inferioare a autovehiculului era unică pentru Oltcit. Aceleași tehnici și instalații ca la fabrica de la Aulnay erau găsite în departamentul de vopsire. Compartimentul de vopsitorie-pregatire,era echipat cu instalații de electroforeză, precum și cu roboți pentru amorsare și lacuire. În unitatea de asamblare a caroseriei numărul 2 erau fabricate accesorii pentru motoare, precum conducte de aer și pedale, precum și țevi de eșapament și rezervoare de benzină. Tot departamentul de vopsire , conductele de evacuare sunt acoperite cu vopsea rezistentă la căldură. Au fost dezvoltate metode ultra-moderne de acoperire cu zinc a caroseriei.

Clădirea de prelucrare era echipată cu 42 de linii de transfer automat, dintre care 4 sunt linii de asamblare a motorului. În cele din urmă, liniile de asamblare și finisare erau foarte asemănătoare cu liniile de asamblare găsite în Franța. Au fost instalate 59 de transportoare și 255 de transportoare pentru o lungime totală de 34 de kilometri. Fabrica cuprindea 32 de mașini automate programabile.

Imagine de pe banda de montaj caroserii

Una dintre caracteristicile principale ale uzinei  Oltcit  este de a realiza produse de înaltă calitate. Au fost instalate dispozitive pentru controlul și verificarea continuă a calității produselor în toate etapele de fabricație – puncte de control, stații de testare, laboratoare metalurgice și chimice, ateliere metrologice integrate, dotate cu aer condiționat și echipate cu mașini de procesare tridimensională. Toate mașinile care ies de pe liniile de asamblare erau testate sistematic.

Imagine cu banda transport caroserii

Cu excepția lucrărilor de turnătorie(aluminiu,mase plastice) și fier(fonta,otel,rulmenti,etc.) toate activitățile legate de fabricarea mașinii se desfăsurau în incinta fabricii. Un numar de 5.500 de angajati erau distribuiti in doua schimburi de lucru.

Imagine de ansamblu a fabricii de la Craiova

Cu toate acestea, punerea în funcțiune a întârziat; fabrica trebuia să producă mașini încă din octombrie 1979, dar prima mașină a ieșit pe poartă abia în 1981. Producția de serie si omologarea internationala a fost facuta in 1982, an cand au si inceput livrarile catre populatie.  Producția reală a rămas constant sub capacitatea proiectată de 130.000 de unități pe an, fabrica intampinand nenumarate probleme legate de  asimilarea in industria orizontala a pieselor  la standardele  de calitate impuse de Citroen.

Primele exemplare expuse in octombrie 1981 la București,

în cadrul Expoziției Realizărilor   Economiei  Naționale (EREN)

sau a Târgului Internațional București

Articol din presa vremii (ziarul “Inainte” 21 octombrie 1981)   

Principalele modele produse:

Decizia de a produce în paralel două modele  diferite din punct de vedere tehnic—Oltcit Special și Oltcit Club—a apărut dintr-un compromis economic și strategic între statul român și partenerul francez Citroën.

Oltcit Special a fost gândit exclusiv ca o variantă ieftină și accesibilă pentru publicul român. Oltcit Special nu a fost niciodată exportat în Occident, rămânând o mașină destinată exclusiv pietei autohtone.

Poza de la lansarea Oltcit-ului Special realizata in curtea Manastirii Horezu

Oltcit Club era singurul model care îndeplinea standardele occidentale exigente. Din acest motiv, el a fost ales pentru a fi exportat în Europa de Vest (în special în Franța, Belgia și Olanda) sub denumirea de Citroën Axel.

Poza de la lansarea Oltcit-ului Club realizata in parcul Romanescu din Craiova

  Prin exportul modelului Club, statul român încerca să își recupereze investiția masivă de 1 miliard de dolari făcută în uzină.

  Pe parcursul anilor au existat mai multe variante ale modelului Club destinate pieței interne, exportului in blocul Estic sau transportului de mărfuri, precum: modelele de bază și de lux R și RL, versiunea cu piese românești RM, RT, varianta utilitară CS și versiunea de top cu motor superior și cinci trepte TRS.

 Modelele Citroën Axel reprezentau varianta de export pentru Europa de Vest a modelului Oltcit Club, fiind folosite de constructorul francez pentru a stinge datoria pe care statul român o avea în urma construirii uzinei de la Craiova.

BIBLIOGRAFIE:

Oltcit- Wikipedia-

Asociatia Oltcit Fun Club -https://oltcit-romania.ro/

Citronet.- https://citroenet.org.uk/

Nicolae Macovei: Masina cu 2 directii Oltcit 1976-1989;

Bogdan Stoica-  foto Oltcit

Ziarul “Inainte” 21 Octombrie 1981;

Revista Autoturism

Vlad Tănase - arhiva proprie

Text si selectie imagini:  Lorin Bursucanu