GEORGE BURIANU
20 august 1901 / Brăila → 1996 Waterloo
Locul II in Monaco Grand Prix – Editia 1, 1929!
Pe acest loc s-a clasat brăileanul George Burianu, în primul GP (precursor al actualelor curse de Formula 1), organizat în Principatul Monaco. 1m17s este timpul care l-a despărțit de locul 1, câștigat de englezul William Grover. Burianu l-a devansat pe Rudi Caracciola sosit pe poziția a 3‑a, cu 1m5s.
Pentru ziua de duminică 14 aprilie 1929, circuitul stradal de 3180 metri fusese pregătit în perspectiva unei competiții de prestigiu pentru principat. Presa vremii nota ca efortul fusese pe măsura unui debut care se dorea cu rezonanță în competițiile de Mare Premiu automibilistic: fuseseră montate tribune (privind spre mare și grila de start), au fost realizate pasarele de traversare, curbele periculoase au fost prevăzute cu parapeți și zonele de risc cu saci de nisip iar întreaga suprafață a străzilor (devenite temporar pistă) a for refăcută. 3180 de metri pe care concurenții trebuiau să îi parcurgă de 100 de ori. 3180 de metri de circuit cu viraje în ac de păr care urmau să stoarcă și ultima picătură de efort atât din piloți cât și din mașini. Premiile oferite erau şi ele pe măsura puterii financiare de care dispunea Principatul:
Locul 1 -100.000 franci
Locul 2 – 30.000 franci
Locul 3 – 20.000 franci
Locul 4 – 15.000 franci
Locul 5 – 10.000 franci
La ora 13:00, 16 mașini își ocupa poziția pe grila de start și după un tur de onoare în care au fost precedate de mașina în care se afla Prințul Louis II, la ora 13:30 se dă startul.
George Burianu (sau Bouriano, având în vedere stabilirea sa în Belgia și participarea la GP sub culorile acestei țări) primind numărul de concurs 18 pe mașina sa Bugatti T35C, va fi luat startul din rândul al 3‑lea de pe grilă (organizată în format 3‑3‑3). Mașina pe care o conducea era propulsată de un motor de 1.991cc, cu o configurație de 8 cilindri în linie care dezvolta 128cp și avea o masă de 767 kg, ceea ce îi permitea să obțină viteze de 200 km/h. Spre deosebire Burianu, câștigătorul cursei, englezul William Grover conducea tot o mașină Bugatti dar un model puțin mai puternic (T35B) cu un motor de 1.262cc și 140cp (viteza maximă 215km/h).
Interesantă pentru istoricul cursei este mașina pilotului care a obținut locul al 3‑lea – Rudolph Caracciola. Acesta s-a prezentat la start la volanul unui Mercedes-Benz SSK care avea un motor mare, de 7.069 cc, 6 cilindri în linie care dezvolta o putere superioară Bugatti-urilor cu care concura (între 200/300 cp după diverse surse), însă mașina era cu 1000kg mai grea. În final aces lucru s-a dovedit a fi relevant pentru clasament – imediat după start, Caracciola reușește să depășească 9 adversari (Burianu doar unul) și reduce continuu din ecartul față de William care se afla pe prima poziție, ajungând să îl depasesca în turul 30. Insă greutatea mașinii sale a dus la o uzură substanțială a pneurilor ceea ce îi permite lui Williams să recâștige poziția de lider în turul 36. În tot acest timp Burianu își păstrează poziția a treia menținând o distanță constantă față de cei doi adversari din față.
Intrările la boxe se vor dovedi hotărâtoare pentru deznodământul cursei. Mai întâi intră la boxe William, apoi Caracciola urmat de Burianu. Pentu Bugatti–uri schimbarea durează circa un minut și jumătăța însă pentru greul Mercedes sunt necesare mai bine de patru minute. Acestea sunt de ajuns ca Burianu să treacă în fața lui Caracciola. Ieșit de la boxe acesta se lansează într-o cursă de urmărire în care forțează ritmul, apropiindu-se de Burianu. Când mai erau de parcurs 30 de tururi, Caracciola realizează că în ritmul impus nu va face decât să își distrugă din nou cauciucurile și renunță la bătălia pentru locul secund. Cursa se încheie cu victoria englezului William în 3h36m11s, urmat de Burianu cu timpul de 3h57m28s și Caracciola cu 3h58m33s.
Video Marele Premiu al Principatului Monaco 1929
Race Footage: First Ever Monaco Grand Prix (1929) | Sporting History
Se va fi dovedit că bolidul lui Caracciola nu a fost alegerea potrivită pentru această (nouă) cursă, configurația și lungimea acestui circuit pretându-se mult mai bine mașinilor mai agile și mai ușoare. Burianu și-a dovedit calitățile de pilot care știe să își dozeze efortul marșând pe constanță. Cunoscut din cursele la care mai participase drept un competitor care forțează obținând victoria sau nimic, aici el și-a domolit temperamentul, așteptând răbdător momentul în care se poate impune în fața mult mai puternicului Mercedes. Această clasare obținută în perioada pionierat al mărilor curse de Formula 1 face ca prin locul pe podium obținut la vârsta de 27 de ani, Burianu să fie considerat, până în zilele noastre, cel mai titrat pilot român de circuit.
CLASAMENT GP MONACO 1929
- William Grover – Bugatti T35B / 2.3 l – 3h56m11.0s
- George Burianu – Bugatti T35C / 2.0 l – 3h57m28.8s
- Rudolph Caracciola – Mercedes-Benz SSK / 7.1 l – 3h58m33.6s
- Philippe de Rothschild – Bugatti T35C / 2.0 l – 4h01m44.4s
- Rene Dreyfus – Bugatti T37A / 1.5 l – 4h10m49.0s
- Philippe Etacelin – Bugatti T35A / 2.0 – 4h13m55.4s
- Mario Lepori – Bugatti T35B / 2.3 l – > 30m
- Miche Dore – Corre-La Licorne / 1.5 l – >30m
- Louis Rigal – Alfa Romeo 6C-1750 / 1.8 l – >30m
- Raoul de Rovin – Delage 15S8 / 1.5 – accident
- Goffredo Zehender – Alfa Romeo 6C-1750 / 1.8 l – abandon
- Christian Dauverge – Bugatti T35C / 2.0 l – abandon
- Guliermo Sandri – Maserati 26B / 2.0 l – abandon
- Albert Perrot – Alfa Romeo 6C-1500 / 1.5 – abandon
- Diego de Sterlich – Maserati 26B / 2.0 l – abandon
- Marcel Lehoux – Bugatti T35C / 2.0 l – abandon
Biografie:
– 1917 – Emigrează în Italia unde îl cunoaște pe Felice Nazzaro (pilot italian, dublu câștigător al Marelui Premiu al Franței)
– Emigrează în Belgia (stabilindu-se la Waterloo), lucrează la fabrica de automobile Minerva
– 1925 ‚Coupe de la Meuse’ – Locul 1
– 1926 ‚Cupa Regelui’ (Cupă de 24h) – Locul 1 – 1927‑1928 concurează pe o mașină Speedsport
– 1928 ‚Marele Premiu al Spaniei’ – Locul 2
– 1929 ‚Marele Premiu al Principatului Monaco’ – Locul 2
– 1930 ‚Grand Prix Alessandria’ – concurează in faţa lui Enzo Ferrari şi a lui Achille Varzi dar este nevoit sa se retragă din cursa în urma unui accident în care se rastoarnă cu maşina
– 1940-1945 este pilot voluntar in Forţele Aeriene Britanice
Text si culegere imagini: Costin Moga
Sursa imaginilor:
https://www.4tuning.ro/poze/poze-stiri-76/george-burianu-18525.html
Grand Prix de Monaco 1929 – 2e partie – Classic Courses
Monaco Grand Prix 1929 – Welcome to ClassiCarGarage
.jpg){kind=link}
https://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Bourianou
https://www.motorclasic.ro/george-burianu-unicul-roman-in-cursele-de-gp/