Hazardul a făcut ca în urma prezentării unui afiș cu tematică auto pe rețelele de socializare, să descoperim că autorul acestuia este Puiu Manu, tatăl colegului nostru de club Radu Manu. Fără să fim uimiți de această coincidența, Dl. Manu fiind un venerabil grafician, ne-am bucurat de posibilitatea (în urma invitației primite prin intermediul lui Radu) de a cunoaște mai îndeaproape persoana care stă în spatele multor lucrări de benzi desenate și grafică, adunate în cei peste 70 de ani de activitate: născut în 1928 la București, Puiu Manu s-a îndreptat către o carieră în domeniul graficii după ce a studiat artele plastice la Institutul “Nicolae Grigorescu”, acum ‘Universitatea Națională de Arte Bucuresti’; până în 1989 a publicat în mai multe reviste -Cravata Roșie, Arici Pogonici, Luminița, Scânteia Pionierului, Cutezătorii și a realizat grafică de afiș; după 1990 a continuat să colaboreze cu diverse reviste de benzi desenate cum ar fi Universul Copiilor, Bucuria Copiilor, Aricel, Bondarel dar și cu Editura Casa Radio sau pentru albume cum ar fi “Toate Pânzele Sus”.
Ne-am grăbit să onorăm invitația și am stabilit o întâlnire peste câteva zile, la ‘locul de muncă’ al artistului. L-am găsit pe domnul Manu în atelierul din casa în care locuiește înconjurat de lucrări. Grupate pe mai multe teancuri, nu poți să nu fii copleșit de anvergura muncii pe care dânsul o continuă și acum, de parcă vârsta de aproape 100 de ani nu și-ar fi spus cuvântul. În mijlocul camerei – planșeta cu toate instrumentele de desen. De cum intrăm, suntem invitați la o ‘tratație’ pe care ne-o oferă gazda, amintind parcă de gesturile de politețe și mod de interacțiune umană (atât de normale altădată) – cine nu își mai aduce aminte de obiceiul care era menținut cu sfințenie chiar în perioada de penurie de dinainte de 1990 când în ciuda lipsurilor de atunci oaspeții erau întâmpinați cu dulceață și sifon ? Nici nu știm cu ce să începem, asupra atât de multor lucrări ne cad ochii, încât suntem copleșiți. Politicos și jovial, Puiu Manu ne scoate din încurcătură și ne povestește despre activitatea sa, punctând cu umor întâmplările hazlii legate de interacțiunea cu politrucii perioadei comuniste care vedeau în artiștii plastici niște “paraziți ai societății”. Ne relatează despre banda desenată românească și despre schimbările de paradigma pe care le-a parcurs după 1990. Renașterea benzii desenate autohtone, în noile condiții create de competiția cu cea ‘de import’ necesitând o recalibrare (nu facilă) a artiștilor față de alte cerințe.
Revenind la subiectul central la întâlnirii care ține de tematica auto reflectată în opera sa, parcurgem în câteva vorbe istoria a două direcții: banda desenată și afișul.
Prezența mașinii în banda desenată a lui Puiu Manu ține nu numai de scenariul primit care constituie coloana vertebrală a oricărei banzi desenate, dar și de afinitatea către o anume mașină. “Raliul”, după un scenariu de Dumitru Lazăr, prezintă participarea cu mașini ARO 10 la “un mare raliu transaharian”. Deși aceasta este rod al imaginației, prezența la Raliul Paris-Dakar a unui echipaj francez pilotând o mașină ARO preparată special este cât se poate de reală. În altă poveste apare un Jeep Willys care ne trimite cu gândul la prima mașină a lui Radu Manu. “Desenul autovehiculelor se face cu o poză în fața”, ne lămurește artistul. Desigur, acum, în epoca internetului, accesul la imagine este la distanța unei apăsări de buton, însă înainte fără o fotografie nu se putea face nimic. Bănuim totuși că Jeepul nu mai avea nevoie de nici o poză, fiind o prezență ‘în familie’ care cu ușurință putea fi desenată din memorie. Înainte să discutăm despre afișe, stărui să ni se dezvăluie tehnica și etapele de desenare. Piesa în urma căreia se construiește banda desenată – scenariul, cuprinde o scurtă descriere a ideii, conceptului, contextului și mesajului ce trebuie transmis, precum și succesiunea de imagini ce trebuiesc reprezentate, inclusiv dialogurile personajelor și textele descriptive. Artistul o pune în operă pornind de la un desen în creion pe care îl îmbunătățește până când căpăta o formă de care este mulțumit. Urmeza desenul în tuș, suprapus peste cel în creion, și coloratul imaginii cu tempera transparentă.
Spre deosebire de banda desenată, afișul nu beneficiază de succesiunea de imagini.
Pentru a transmite cât mai explicit și mai direct mesajul astfel încât acesta să fie memorat de receptor, artistul atașează imaginii o metaforă. Am avut privilegiul să parcurgem o mapă (consistentă!) cu lucrări adunate în timp și să comentăm “poanta” (așa cum o numește Puiu Manu) care se ascunde în fiecare dintre ele. Fie că vorbim de afișe de reclamă sau de protecție a muncii, am citit în ochii autorului bucuria ‘reîntâlnirii’ cu fiecare poantă pe care a conceput-o. Din punct de vedere al tehnicii de desen folosite, afișele au fost realizate în tuș și colorate cu tempera, textul fiind adăugat la final folosind litere tip Letraset. Multe sunt legate de îndeplinirea în condiții de siguranță a muncii folosind autovehicule utilitare. O altă categorie cuprinde reclamă la LOTO sau Loz-în-plic în care premiile constau în bani, excursii sau autoturisme.
Ne luăm rămas bun de la Puiu Manu, mulțumindu-i pentru amabilitatea cu care ne-a primit și ne-a împărtășit din experiența dânsului.
Pe drum, Radu Manu ne destăinuie că secretul bucuriei de a crea bandă desenată se află în dragostea și apropierea pentru copii, pe care artistul o poartă în suflet.
Ceva ne spune că e adevărat !
Text si selectie imagini – Costin Moga
* autorul și-a exprimat acordul pentru publicarea pe pagina Retromobil Club Romania a lucrărilor sale, cu condiția ca acestea să nu fie folosite în scop comercial
